D'ale Carnavalului

Cristian Sîrbu. Unii mã ştiu drept 'Le Maître', alţii mã ştiu drept 'Cumãtru'. De 'Jupîn' m-am ferit sã mã ştie lumea.
Posts I Like
Who I Follow

Cred ca virgula cam asa e cu serviciile astea gratuite - nu te prea poti plinge atunci cind nu functioneaza ceva. La o adica, elanul ti se poate taia scurt cu replica: nu-ti place, esti liber sa pleci in alta parte.

N-a fost cazul in situatia de fata, dar n-a lipsit mult sa schimb (pentru a cita oara?) domeniul. Se pare ca tumblr sufera o cadere serioasa de servere care antreneaza dupa sine o cadere personala de nervi. Mai intii au inceput sa-mi reseteze pagina la conditia initiala - adicatelea goala de continut, ca mai apoi - ori de cite ori as fi incercat s-o actualizez, interfata sa ramina inghetata. Le-am trimis o sesizareee…

"Draga tumblr suport, bla-bla-bla, nu merge! Many thanks for looking into this and awaiting a swift resolution." Serviciul - prompt, n-am obiectii aici. La raspuns insa…

Hello, Cristian -

This link can be used as a workaround while we work to fix this Customize issue:

http://www.tumblr.com/customize-classic
Try deleting your web browser’s cookies for Tumblr.com and see if that helps. Let me know if you still have a problem.

Info on how to delete cookies is at:

http://www.wikihow.com/Clear-Your-Browser’s-Cookies

Thanks for using Tumblr,
Pavel

Tumblr теперь по-русски (!)


Tumblr Support
support@tumblr.com

Prin urmare au recunoscut ca au o problema cu pagina de Personalizare. Eu n-am mentionat-o, dar am zis ca nu pot face nimic acolo. M-am gindit sa le mai adaug ca acea pagina ‘customize-classic’ nu este accesibila. Dar mi-era ca o sa incep sa ma invirt intr-un cerc vicios.

Incerc sa accesez iar blogul. De asta data - pauza. Pagina blank, nu tu mesaj de eroare, nimic. Coala alba de hirtie! Le trimit din nou o depesa.

Hello,

Following up on my recent inquiry, I was prompted on using the
'customize-classic' page, until the issue regarding the new interface will
be solved.

However, right now it seems like I’m not even able to access my blog; all
of my attempts have returned a blank page. No error message, nothing
whatsoever. I have tried on 3 different browsers and on a machine running
Win7. Cookies have been removed prior to my login attempts.

Please advise.

Many thanks in advance,

Cristian S.

De data aceasta vine Tess, care i-a luat locul lui Pavel de mai sus, si zice de la inaltimea pupitrului ei de suport tehnic:

Tess, Nov-09 16:18 (EST):
Cristian, that is an issue with the custom HTML you’re using.  Please remove that code and install a built-in theme, and you will see the blog working correctly again. 

Thanks,
Tess

Tumblr Support
support@tumblr.com

Ce nu stia Tess, draga de ea, era ca tema blogului meu era chiar una din temele preluate de pe tumblr, fara nici un gimmick aditional ori cod html personalizat. - bine, exceptind widget-ul flickr pe care l-am si scos in ultima instanta - Sa-i mai zic? As. Bine ca tehnicienii au facut overtime si intr-un final se pare ca si-a revenit platforma ca altfel… Sincer, mi-ar fi parut rau; tumblr asta - asa cum e el acum, imi place mult. Dar sa nu mai crape, taicule ca nu-i frumos. Daca ar avea si niste agenti la suport tehnic mai… cum sa zic eu… “experimentati”, “dedicati”, oameni care sa faca putin ‘research’ inainte de-a da cu subsemnatul, ar fi minunat. Dar nu sintem la google ori wordpress, sintem la tumblr care sint mici si ei, pe-aici-sa, prin blogosfera. Sa-i sprijinim, zic!

Transa indusa prin percutie. Via UK, pentru ca acolo se plamadesc mintile creative (cel putin in ceea ce priveste muzica).

Vad ca Tumblr are si el problemele lui. Acum s-a pus pe resetat optiunile initiale, mi-a schimbat paleta de culori, mi-a scos pagini din preferinte, ce mai - s-a burzuluit cu totul. Au schimbat front-end-ul (vad ca e flash-based) iar dupa ce dai ‘Save’ ingheata. Pe orice browser. Sper sa remedieze situatiunea curind.

Mai deunazi amintisem timpul - sau mai bine zis lipsa lui. E drept. in ultima perioada m-am cam agitat; c-a fost vorba de mutat catrafusele de ici, colo, c-a fost vorba de indeletniciri legate de birou, c-a fost - si inca este - vorba de internet (conexiunea cui v-a facut, a’ si miine de nemti!), si uite-asa, s-a facut toamna. Ce zic eu ‘toamna’, ca de fo’ doo zile-ncoace a inceput sa se-adune promoroaca pe sub mustati. Inc-un pic si bate gongul de Anul Nou. Tiiii! sa te tii.

Necazul cind ai multe d’astea de mai sus pe cap e ca nu prea mai apuci sa te ocupi de micile placeri ale vietii. Deh, c’est la vie. Cu fotografia am lasat-o un pic mai moale - nici macar o investitie in aparatura, fie ea cit de neinsemnata. Se coc niste ginduri in directia asta dar cred c-o sa le las sa mai dospeasca nitel. Tare ma gidila palma in directia unui tele-zoom (70-200mm) si mi-e ca n-o sa dureze mult pina m-oi scarpina. Dar… s-avem putintica rabdare.

In putinele ore de lumina care-mi mai ramin dupa lucru incerc sa mai trag pe pelicula ce-mi mai ofera Hamburgul asta. Unul din avantajele majore pe timp de noapte e ca nu mai apuc sa disting atit de bine multitudinea de cladiri caramizii, monotone si urite care alcatuiesc mai tot peisajul urban. Marele neajuns e ca nu-ti prea mai ramine mare lucru de imortalizat. Primaria, ca primaria - o pozeaza toata lumea asa ca, de ce n-as incerca si eu? Drept dovada mostra de mai sus. In rest, ce-i de pozat, frate? Daca esti ca mine - amator de istorie (epoca baroca) atunci Hamburgul are prea putine de oferit in directia asta. E drept ca daca lasi pasiunea arhitectonica la o parte, barocul il poti intilni mai la tot pasul; il vezi dar il si simti, ca mirosul si manifestarile lui haotice nu te prea ocolesc - mai cu seama in zonele des-frecventate. Homlesi de toate virstele, culorile si miasmele aflati in contrast izbitor cu mindrul virf de nas hanseatic gidilat usor de briza Elbei, toate astea fac parte din sarmul local. Sa-i pozezi pe toti laolalta? - n-ar da bine. Sa-i iei pe fiecare separat? - parca tot nu iese nimic notabil. Asa ca mai bine ii ignori si-i lasi pe fiecare-ntr-ale lor, unii cu necazurile, altii cu placerile lor.

Vizitele in afara Hamburgului le amin nitel - cred ca pina undeva inspre primavara viitoare, cind s-o reintregi natura. Pina atunci sper sa nu ma darime plictisul si sa ma atinga apoplexia de la atita intindere fara variatiune cromatica. Risc, la o adica sa vad frumuseti in bube, mucegaiuri si noroi sau - mai al naibii, in santierele navale cu care hanseaticii astia par sa se mindreasca din cale-afara. “O macara in amurg parca are o alura aparte, nu ti se pare?”, ma intreaba un coleg mai deunazi, in timp ce scruta orizontul cu privirea-i.

[…]

Si-acum, ca tot aminteam mai sus de ‘micile placeri ale vietii’ - una mica inainte de culcare, ca face bine la stomac si somnique usor. Un visinaptz made in Brasov, de la alchimistul familiei ;)

0 plays
Desire,
Drive OST

Blogul a intrat intr-o scurta pauza. Faute de temps, faute d’idées, dar mai ales lipsa de organizare. 

"Imi revin eu", isi sopti el in barba…

Pina una-alta, sa cinte muzica. O mostra din coloana sonora a ‘Drive’, un film care mi-a suscitat interesul inca de la primul trailer. Trebuie sa-mi fac timp sa-l vad odata si-odata!

Breaking Bad a fost unul din cele mai bun seriale TV din ultimii ani. Punct. Lunea trecuta a fost difuzat in state ‘the Season 4 finale’. Si ce ‘finale’ a fost! 

Episodul pilot a inceput cu urmatoarea premiza: ce s-ar intimpla daca un om care nu mai are nimic de pierdut ar incepe sa-si puna mintea si aptitudinile la contributie ca sa produca cit mai multi bani in cel mai scurt timp? Walter White e un profesor de chimie briliant si cu un cancer care-l macina incet dar sigur. Se apuca asadar sa ‘gateasca’ metamfetamina cu ajutorul unui fost elev de-al sau cu legaturi in lumea interlopa.

Si de-aici incolo incepe distractia. Hai, ca extragi ricin din boabe de fasole ori fabrici o bomba artizanala din pudra de aluminiu - asta nu-i nimic, nu te ia nimeni la intrebari. Dar cind incepi sa prepari crystal meth - si nu orice fel ci din cele mai pure de pe piata, atunci n-ai cum sa nu atragi atentia. Atentia dealer-ilor mexicani din zona.

Evolutia lui White este de departe cea mai buna ecranizare dramatica pe care-am urmarit-o vreodata. Rareori am cascat ochii la un show TV mirindu-ma si asteptind cu nerabdare urmatoarea secventa/episod. Fiecare personaj isi are rolul sau bine plasat, nimic nu este lasat la voia intimplarii; pina si cele mai nesemnificative roluri ori actiuni au pina intr-un final insemnatate. Tine de resortul fiecaruia sa ramina fidel actiunii si sa astepte cuminte deznodamintul.

Ultimul episod din cea de-a 4a serie putea fi foarte bine finalul intregului show. Inteleg acum ca vara viitoare (2012) va incepe cea de-a 5a si ultima serie. Nu-i bai, material pentru cele 16, 17 episoade (cite-or mai filma) exista. Si am incredere ca scenaristii vor stoarce talentul ansamblului ca sa obtina aceleasi rezultate remarcabile ca pina acum. Pentru ca la urma urmei totul a stat in asta: jocul extraordinar al actorilor plus scenariul solid.

N-am sa divulg detalii mai la vale - cine stie, poate din mina de oameni care mai da cu ochiometru’ p’aici-sa s-o gasi vreun curios care sa inceapa sa urmareasca serialul. Si n-as vrea sa-i stric placerea de a simpatiza cu Heisenberg pina la capat :)

Altele. Din prea mult plictis m-am lasat momit si-am dat banii pe DVD_urile cu prima serie din ‘Fringe’. Cred c-am luat teapa. De ce zic asta? Ce parea la inceput a fi un soi de X-Files mai modern se dovedeste a fi un sprint rapid, o intreprindere deloc laborioasa in a talmaci misterul crimei si-a prinde faptasul. Nu tu intrebari, nu tu luat lumea la rost - pif! paf! din pistoale, doi murira, trei scapara, s-a terminat filmul. Ori agentul FBI e prea istet ori criminalii sint prea ingramaditi, altfel nu vad cum imediat dupa crima/intimplarea dubioasa prima usa la care ciocaneste FBI-ul este chiar cea a criminalului. 

Ma rog, au trecut doar 5 episoade; sa vedem cum s-or desfasura celelalte.

Cadfael. La recomandarea amicului Paul am dat jos serialul asta britanic - mai vechiut, e drept, dar placut. Un soi de ‘Numele Trandafirului’ lungit pe mai multe episoade, urmarind abilitatile de detectiv ale unui calugar benedictin/fost cruciat. Merge cite-un episod pe seara - mai ales daca vremea de-afara nu te-mbie la altceva decit contemplare si cuibarit la caldurica - bunaoara mocaneasca asta de-afara care nu mai conteneste de citeva zile incoace.

Star Trek The Next Generation. Da, stiu, cu totii le-am vazut si le-am revazut, dar n-am prins toate episoadele de dupa introducerea lui Mironov si-a amicului sau cu sprincene groase (imi scapa numele omului), asa ca am reluat acum seria. Si nu-mi pare rau deloc - mai ales cind vad ce idei geniale au avut pe alocuri scenaristii/producatorii. Pacat ca de cele mai multe ori - probabil si constrinsi de cele 45 de minute ale unui episod, au fost nevoiti sa coteasca brusc cu cuprinsul si sa ajunga la incheiere in salturi mari. - imi vin in minte citeva episoade in care au tratat calatoria in timp si depasirea vitezei luminii (cu acel ‘Traveller’ care manipula timpul, spatiul si… gindul).

Mai am un serial la coada, isi asteapta cuminte rindul. “Sons of Anarchy”. Inca n-am dat click pe el, dar urmeaza.

Vine o vreme in viata unui om cind trebuie sa-si ia la revedere de la adapostul parintesc si sa-si vada de-ale lui, pe cont propriu. Aventura asta solitara nu ia sfirsit prea curind, de-aia am zis ca-i bine sa astern pe hirtie o mica culegere de intelepciuni adunate de-a lungul perindarilor mele prin lume. Cine stie, poate ca la rindul lor, alti chiriasi grabiti vor lua aminte la patimile unui musteriu care-a gustat destul de mult din binefacerile gazduirii pe la alti apropitari.

Mai intii de toate trebuie sa te asiguri ca incaperea in care urmeaza sa-ti petreci o parte din existenta ta rebela va fi pe mintea si potriveala ta. Peste toate astea, o discutie detaliata cu proprietarul e neaparat indicata. Te poti trezi ca la sfirsit, inainte de-a pleca, va refuza sa-ti inapoieze toata suma alocata garantiei - pe motiv c-a sarit smaltul de la te miri ce oala pe care nici n-ai pus mina. Ori c-a inmugurit mobila. Fii cu bagare de seama, sint fel si fel de oameni, fiecare cu apucaturile lui.

Secundo, acum ca te-ai deprins cu statutul de independent spala vasele cit mai repede. Mustarul odata uscat pe portelan pare sa dobindeasca proprietati obscure care-l tin strins lipit de farfurie. In caz de forta majora, o spatula pica la indemina dar nu e indicat sa se ajunga la aceasta solutie laborioasa. Ramasitele fripturii - la fel, au tendinta de-a ramine nedezlipite de teflon, dovada ca exista chimie la mijloc.  (a se citi ‘atractie’) 

Cojile de cartofi nu trebuie lasate in cosul de gunoi mai mult de 3 zile. Ce zic eu ‘3 zile’… Doua zile e deja prea mult! In tandem cu cotoarele de mere ajuta la dezvoltarea unui microclimat propice drosofilei care incepe sa se zbenguie vioaie prin apartament. Si n-ai vrea sa-ti intre una in dispozitivul de teleportare si sa-ti altereze infatisarea.

Ordine in casa. Face bine la psihic sa vezi pantalonii atirnind pe umeras, geaca in cuier, periuta de dinti in chiuveta, sapunul in vana, samponul desfacut, detergentul de vase in frigider… Ma rog, se intelege ideea. Atentie la dihorii de sub pat: nu trebuie lasati sa-si faca vizuina; o coada de matura ii sperie si-i infurie la inceput, dar odata scosi din birlog e mai benefic pentru toti.

Din cind in cind poti invita la tine o fata cu o usoara tulburare obsesiv compulsiva. Ai sa vezi ca face minuni. “Ce-i cu praful asta pe birou? Pinzele astea de paianjen - de cind n-ai mai trecut prin camara? Bine ca-ti stergi monitorul si boxele iar in rest… […] Geamurile? Da-mi o cirpa.” Problema rezolvata.

Aspiratorul: dispozitiv absolutamente necesar. Punct.

Un stecher cu intrari multiple este indispensabil.

Mincarea si hirtia igienica nu apar de la sine prin incaperi. Frigiderul nu se umple singur; uneori mai e nevoie sa te dezlipesti de calculator si sa iesi la cumparaturi. O piata agro-alimentara e indicata (in cazul in care ai una in apropiere).

Un alt aspect pe care-l vei realiza imediat este ca oricit de mult te-ai stradui nu poti cheltui pe mincare tot atitia bani cit cheltuiau si parintii tai (care aveau de hranit mai multe suflete, nu doar pe-ale lor). Asa ca o buna perioada de timp o vei petrece deprinzindu-te cu feluritele modalitati de-a prepara pastele si orezul. La o adica poti sa le si combini.

Lenea si obiceiurile proaste trebuie combatute. - cind zic asta nu ma iau de ocazionala defilare prin casa in cu elementele la vedere; ma refeream la alte apucaturi mai paguboase.

Pe final, ia-ti un prieten. O companie. Un hamster, un scrofulet de Guineea, un pestisor auriu. Ceva cu care sa mai schimbi o parere cind te intorci seara acasa. Personal, am zis sa-mi iau o pisica. Inca ma mai gindesc.

PS. Chiria va fi intotdeauna ‘prea mare’ fata de bugetul lunar.

PPS. Lista ramine deschisa.

De vreo 4 zile incoace sint in casa noua. Am aranjat totul dupa mintea si potriveala mea iar acum stau cuminte si astept. Astept, si nu mai vine. N-are treaba. Ce-i pasa lui?

Initial mi-au zis ca vine pina mai deunazi. N-a venit. Am mai asteptat o zi – doar-doar s-o indupleca si si-o face aparitia. Ei, as! Ti-ai gasit.

Barem daca tot nu vine, macar e timp mai mult pentru alte apucaturi care pina acum s-au cam rarit. Cum ar fi lectura. N-am mai crapat cotorul unei carti de citeva luni bune. Daca o intirzia sa apara cred ca trec lejer prin doua tomuri. Si la urma-urmei ce-i rau in asta? Mai afli lucruri noi, sau iti aduci aminte de altele pe care le uitasei.

Uite, spre pilda afli de la Stephen Hawking ca in urma cu citiva ani consiliul local din Monza, Italia a interzis detinatorilor de animale de casa sa mai adaposteasca pestisori aurii in acvarii de forma sferica. Argumentul a fost ca a tine un pestisor inchis intr-un astfel de mediu curbat este o cruzime pentru ca ii distorsioneaza inotatorului viziunea asupra realitatii. – extras dintr-un capitol al ‘The Grand Design’ dedicat realitatii si ce este ea –

Norocul nostru, al iubitorilor de animale ca pestele nu poate sari la beregata si nu poate purta cu el saminta razbunarii pentru ca – odata slobozit din curbura acvariului sa iti cirpeasca vreo dorsala peste ochi, ca pedeapsa pentru chinul la care l-ai supus mare parte din tineretea-i.

Uite-asa reactionezi cind n-ai ce face: iti umbla mintea creanga si incepi sa-ti pui tot soiul de intrebari. “Si asta tot nu vine, veni-i-ar sa-i vie astazi si miine…” Continui cu Stephen Hawking si diversele abordari asupra realitatii. Omul ia in dezbatere pina si filmul Matrix si se intreaba retoric cum ar fi daca extraterestii care ne-au inrobit in realitatea virtuala ar lasa logica deoparte si s-ar pune pe sotii. Daca ar crapa ei luna in doua doar asa, de pamplezir? Sau daca ne-ar face pe toti dependenti de placinta cu brinza? Tot asa, de florile cucului. Asta ar fi realitatea in care am trai si nimeni n-ar avea nimic de obiectat.

Dar realitatea in care traiesc eu e una dureroasa si mistuitoare. Nu-i bai, ca – la o adica, pina or miji zorile zilei in care tehnicianul ‘Alice’ (provider-ul de net) s-o infatisa la poarta cu WLAN Router-ul la subrat cred c-am sa dibuiesc toata fizica cuantica. Sa te tii apoi conversatii si seminarii la buza unei halbe cu alde Sirbu! Eu sper, totusi ca el – Internetul, sa vina si sa ma salveze din ghearele monotoniei; nu ca n-as vrea sa deprind tainele fizicii dar parca mi-as dori sa-mi mai ocup timpul si cu alte indeletniciri. Haideti, taicule odata ca moare bibicu’!

Ma fascineaza fata asta cu cinemagraphurile ei. Cred ca weekend-ul asta o sa incerc si eu un experiment, sa vad de mi-o iesi ceva.

Ultima patanie ii surprinde pe ‘Sartorialist' si pe-o duduie fotograf (ambii pasionati de moda & co.)

Creste nitel pipota atunci cind vezi ca in urbea ta natala iau nastere manifestari din tagma celor de mai sus. Da, curling, despre el este vorba. Romania a debutat pe patinoarul olimpic din Brasov cu ‘Curling Open Romania’, editia I. A cistigat Ungaria, dar ne-am luat revansa zilele trecute la Budapesta cind ai nostri au cistigat primul lor trofeu (Stone Cup) in etapele premergatoare Campionatelor Europene.

Hochei pe gheata, curling… Incet, incet se poate. Hai Fenestela!

Foto: Catalin Ionescu